Borderline
am senzaţia că despre ceea ce am trăit
nu se poate vorbi,
lucrurile trăite, la fel de importante
ca şi cele netrăite.
Cuvintele par să fie pentru o fericire viitoare.
fericirea din noi, fericirea trăită, fericirea care a trecut
e mută ca o păpuşă de porţelan
ca un trandafir însângerat între buze
cuvintele sunt blana noastră de fulgere.
imunizaţi înaintăm cu mâinile întinse.
şi cum am putea oare trăi
vorbind despre ceea ce am iubit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu