marți, 24 martie 2009

23 martie 2009

Primăvara poeţilor - Oradea


Luni, 23 martie... o modestă ilustrare cu fotografii a programului Primăverii poeţilor - Oradea...
Cu această ocazie, vă invit la sediul Bibliotecii Judeţene "Gheorghe Şincai" pentru a admira expoziţiile vernisate.


16.00 – Deschidere la Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai Bihor Oradea
Maraton literar





17.00 – Expoziţie de pictură şi poeme în manuscris
H. Sălăgean – Grafitti "Next Level"
Iosif Chezan – Fantasy





























18.00 – VINOVERO, Str. Avram Iancu nr. 1: Lansare volum “Mansarda cu vitralii” – Gheorghe Vidican





Preluare


La Biblioteca Judeţeană 'Gheorghe Şincai' - Primăvara se numără poeţii

24.03.2009, 00:00
Autor: Loredana IONAŞ

Cea de-a III-a ediţie a Festivalului "Primăvara poeţilor" a debutat ieri, la Biblioteca Judeţeană "Gheorghe Şincai". Evenimentul se desfăşoară în perioada 23-28 martie, în diferite locuri din Oradea, fiind conceput în aşa fel încât poezia să iasă din zona publicării ei şi să fie expusă viu, atât în mass-media, cât şi în stradă sau în spaţii neconvenţionale, căutând, astfel, un public mai divers din toate punctele de vedere. Festivalul a debutat frumos, cu o explozie de culoare şi lumină, pe două secţiuni, în cadrul expoziţiei de graffiti - fantasy, semnată de Horea Sălăgean şi Iosif Chezan. A urmat maratonul poeţilor, la care au participat, între alţii, Ioan F. Pop, Ioan Moldovan, Lucian Scurtu, Ion Davideanu şi Alexandru Sfârlea.

Mai multe amănunte despre acest eveniment închinat poeziei au oferit Mircea Popa, directorul interimar al Bibliotecii Judeţene, Ioan Moldovan, redactorul-şef al revistei "Familia", conf. univ. dr. Dan Popescu, Raluca Naom, Mircea Vlad şi asist. univ. drd. Mihai Vieru, director de festival. "Înainte de a fi expusă în stradă, poezia trebuie să existe în bibliotecă. Aici este locul de păstrare a textului scris, dar şi de promovare a lui fie pe suport electronic, fie pe hârtie. Textul scris este cel care ne deosebeşte de alte vieţuitoare şi ne obligă să gândim", a precizat Mircea Popa. Festivalul a debutat frumos, cu o explozie de culoare şi lumină, pe două secţiuni, în cadrul expoziţiei de graffiti - fantasy, semnată de Horea Sălăgean şi Iosif Chezan. A urmat maratonul poeţilor, la care au participat, între alţii, Ioan F. Pop, Ioan Moldovan, Lucian Scurtu, Ion Davideanu şi Alexandru Sfârlea. "Evenimentul în sine se va decupa ca un manifest împotriva banalizării vieţii", a arătat Mihai Vieru, menţionând că, la ediţia din acest an, poeţii îşi vor expune atât prezenţa,o cât şi scrierile pentru crearea unei atmosfere specifice actului de cultură într-un spaţiu inedit. Un exemplu în acest sens este chiar lansarea volumului de versuri "Mansarda cu vitralii", a poetului Gheorghe Vidican, care a avut loc aseară, la Galeria vinurilor "Vin d'Or - Vino Vero", din Oradea.
Întâlnirea cu poezia va continua astăzi, 24 martie, de la ora 13:00, la Colegiul Naţional Emanuil Gojdu, dar şi la Grupul Şcolar "Vasile Voiculescu", unde va avea loc şi un recital susţinut de Florian Chelu Madeva, Alexandrina Chelu şi David Bryan. Seara se va încheia la ora 18:00, cu relansarea cărţii lui Alexandru Sfârlea, la Librăria Galaxia Gutenberg.

duminică, 15 martie 2009

Noru Silvan


Scrib cugetând

Când retrăiesc suflarea de haruri din cuvânt

Şi mă-înfăşoară plânsul mustind din melodie

Desfid Eclesiastul , memento de mormânt

Nu sorb banalitatea din buza vineţie

De fiecare dată sub ochiul tău plăpând

Mă-abandonez molatic sub ramura de spin

Mă satur cu nădejdea că voi muri curând

Asemeni lui Socrate, de-o cupă de venin

Tu soartă dezbrăcată, care pretinzi obol

Şi-ţi unduieşti mijlocul spre masa celui darnic

Degeaba dansezi beată şi cu buricul gol

Nu cere-un cap pe tavă, că nu eşti Salomeea

Nici nu pretinde vinul, eu nu-ţi mai sunt paharnic

Nu mai visa! Zadarnic, s-a dus vremea aceea…




Colaboratori

• Cenaclul de la Bibliotecă
• Rock Filarmonica Oradea
• Carmina Art Foundation
• Poeţii de la Astoria
• Clubul de poezie “Sala 07” de la Colegiul Naţional Emanuil Gojdu
• Cenaclul “Dimineaţa poeţilor” de la Colegiul Naţional Mihai Eminescu

Festivalul artistului cu lumea


În loc de Gâlceava săptămânală vă oferim o bucată serioasă de gâlceavă cu noi între noi pentru noi în urma căreia, din tot soiul de contorsiuni, ne-am scos inima pe tavă şi sufletele afară, în palme, să se facă primăvară. Ne-am stors creierii pentru Festivalul „Primăvara poeţilor”, un festival ce promovează în exclusivitate poezia vie şi se luptă cu şablonul, cu modelul stereotip de gândire şi clişeul, se luptă contra kitsch-ului şi hăbăucelii noastre de zi cu zi, un festival care desţeleneşte rigidităţile şi insinuează poezia pe toate căile de comunicare către dumneavoastră.

Primăvara poeţilor este scutit de orice norme de manifestare culturală canonică, fiecare oraş, metropolă, urbe sau urbe mică ieşind altfel cu poezia în faţa publicului.

Noi, orădenii, bihorenii, „astorienii”. Având în vedere că ni s-a arătat evident faptul că nu mai avem voie să fim şoareci de bibliotecă (aseară la Astoria ne-au dat afară cu deratizarea) am hotărât să ieşim cu poeţii şi poezia lor în stradă.

Dar dincolo de orice anecdotă, „Primăvara poeţilor” este un festival internaţional ajuns la ediţia a VI-a, un festival de amploare culturală vastă care se ţine în toate ţările de eufonie franceză. În România, festivalul s-a instaurat cu uşurinţă, numărul oraşelor în care se ţine crescând exponenţial de la an la an, la această ediţie participând peste 60 de oraşe din ţară

Festivalul are ca scop principal apropierea publicului de poezie într-o lume dominată de mercantilism, isterie, de viteză şi superficialitate, integrarea celor mai tineri într-o lume a cuvintelor, în suflul colectiv al României francofone. Scopul este deopotrivă şi de educare a unei sensibilitati latente şi informativ, cu privire la poezia românească contemporană care de multe ori nu are şansa intrării în manual, de a crea o fluiditate între cuvântul scris şi literatura vie.

Printre alte acţiuni care definesc obiectivele practice ale festivalului sunt: Lumea dinăuntru, lumea din afară - lectura într-un penitenciar, spital, casa de batrâni, lectura în licee şi colegii naţionale, întâlniri ale poeţilor cu publicul. Printre alte activităţi care sprijină acest demers de fluidizare socială prin literatură mai fac parte: poezia sonoră poeme recitate la radio de către autori înşişi, poeme vizuale, poeme recitate în spoturi de 30 de secunde la televiziunile locale, poeme oferite cititorilor – cărţi poştale cu poeme scrise de autori români contemporani, cuvinte despre poezia de astăzi – dezbateri despre poezia actuală, în licee, universităţi şi centre culturale, atelier ad-hoc – poeme scrise de participanţii la întâlnirile literare, Astăzi poezie – lecturi în cluburi, ceainării, cafenele, grafitti – expoziţii de pictură şi poeme în manuscris, biblioteca poeţilor – manifestări literare la Biblioteca Judeţeană Gh Şincai.

Când am început în Oradea Festivalul Primăvara Poeţilor, acum trei ani ne gândeam cum o să iasă sau dacă o să iasă ceva. Lucrurile au ieşit foarte bine dar am întâmpinat greutăţi, de la posterele cu poeţii puse pe mijloacele de transport în comun, la lipsă de public în anul următor, şi la imposibilitatea reuşitei poemului din tramvai anul acesta, datorită inexistenţei suportului magnetic pe care poemele să fie redate. Chiar dacă de data asta tot în grabă s-a organizat, cu ajutorul sponsorilor (Durans), a partenerilor media (Informaţia de vest, T.V.S, Crişana, Radio Transilvania, Revista de cultură Familia) şi a organizatorilor şi găzduitorilor Librăria Galaxia Gutenberg şi Biblioteca Judeţeană Şincai festivalul pare, cel puţin la o primă vedere, o reuşită.

Manifestările sunt mai multe, mai ample, mai bine structurate şi fac obiectul oricărui fel de public care se plânge că nu există activitate culturală în Oradea. Totul este să afli informaţia şi să fii interesat şi de acest aspect fără a-l ignora deliberat. Festivalul „Primăvara poeţilor” este deja o marcă care permite, prin trimiterea materialului festivalului de fiecare an, ca poemele să fie adunate într-o antologie iar acţiunile întreprinse să aibă loc în anuarul internaţional al festivalului. Pe de altă parte, acest festival oferă şi afirmarea mai proaspeţilor veniţi în lumea literară şi a celor cu spirit creator.


Mihai Vieru

Parteneri Media

  • TVS
  • Radio Transilvania
  • Jurnalul Bihorean
  • Bihari Naplo
  • Informaţia de Vest

Organizatori

  • Biblioteca Judeţeană Gh. Şincai Bihor Oradea
  • Asociaţia Caritas Eparhial Oradea
  • Librăria Galaxia Gutenberg Oradea
  • Uniunea Scriitorilor din România
  • Revista de cultură "Familia"

Vlad Moldovan


Blank

Cînd citeam

sau încercam să urmăresc

o tulpină (-ea iese şi se încolăceşte

de gît).

Pe covor

şi sub podele

levita ba poate clipocea

firava mea tristeţe.

Uneori ştiu pe unde umblă mîinile ei;

Trec pe lîngă oameni mai stupefiaţi decît mine,

respir năuc,

dacă supravieţuiesc, o să mă intoxic cu fum.

Ocolesc craterele de pe caldarîm;

Încă mai ascund hîrtia mototolită în pumn –

- nu vreau să o las –

în nici un loc „de la care mă îndepărtează paşii”.



Mitru Vlad


Canin

Pe furiş, contemplez

ridicolul, frizez

ludicul şi iau îmbucături

din prostia ce consumă

fiinţele vii ca un

parazit gurmand obez.

Pe furiş, las în urmă

un rânjet canin,

un râs lătrat cu poftă

şi mă aprind în farul lunii,

o flacără patrupedă

vinovată de neliniştea

nopţii forestiere.

Pe furiş, dispar

cu prada cuvenită,

mă încovoi printre

frunze şi umbrele surori,

mă scufund în pământ

şi-i aud venind...

Pe furiş, încercând

să mă pedepsească,

să mă blesteme,

un demon jucăuş

cu canini însângeraţi

de la atâtea pozne.

Pe furiş, fug

cu viteza gândului,

şi las un blestem subtil

printre colţi de fildeş,

memento, din partea

unui vechi amic.



Gheorghe Vidican


Pictez curcubee pe respiraţia vecinilor

Dimineaţa miroase a lipie cu prune

Arareori luna apune în lenjerie albă

Cu miros de cîmpie



Lucian Scurtu


PEŢA

Corăbii cu arome coboară lin pe Crişuri

Spre pusta decrepită panonic, în echer,

Pe Tisa urcă-agale gondole cu piper

Spre tundra aţipită în recile-i recifuri,

Doar Peţa e pustie, lipsită de feerie,

Pe ţărmul ei agale doar eu mai hoinăresc,

Şi uit pe apa caldă şi nu le mai opresc,

Să curgă în neştire corăbii de hârtie

Fără piper, arome sau rara scorţişoară,

C-o singură făptură, stăpâna, sclava mea,

Atât de favorită încât o va durea

Brăţara de la glezna-i velenţă de uşoară.

O, de-ar avea o Deltă, ar fi un nobil Nil,

Mi-ar inunda Egiptul de vise, calofil.



Paşcu Balaci


Şapte

Şapte biserici, şapte duhuri de aur,

Şapte trâmbiţe şi şapte semne,

Şapte cununi bătute-n diademe,

Şapte cezari cu schiptrul greu de laur,

Şapte munţi prădaţi de minotaur,

Şapte zile, şapte rugi solemne,

Şapte plăgi pe piramizi nedemne,

Şapte scuturi şi un sibgur faur,

Şapte potire albastre, şapte linguri,

Şapte minuni păgâne, şapte stele,

Şapte singurătăţi la şapte singuri,

Şapte lumânări în şapte ulcele,

Şapte fluvii strânse-n şapte diguri,

Şapte poeţi divini, şapte rondele.



Orlando Balaş



Borderline

am senzaţia că despre ceea ce am trăit

nu se poate vorbi,

lucrurile trăite, la fel de importante

ca şi cele netrăite.

Cuvintele par să fie pentru o fericire viitoare.

fericirea din noi, fericirea trăită, fericirea care a trecut

e mută ca o păpuşă de porţelan

ca un trandafir însângerat între buze

cuvintele sunt blana noastră de fulgere.

imunizaţi înaintăm cu mâinile întinse.

şi cum am putea oare trăi

vorbind despre ceea ce am iubit?


Iulia Nedea


O poezie banală

...mi-am zis că,

hai să scriu o poezie banală,

făcută doar din pastă de pix,

încare oricum trăirile nu se împlinesc.

Una fără nimeni în ea,

care nu se scrie pe suflet ci doar pe hârtie,

şi nu se mişcă de acolo nici în ruptul capului.

Eul liric

Caută toamna.

Fericit îi numără orele şi paşii în jurul soarelui.

Arde de nerăbdare să nu mai audă aerul cântând,

numai picurii reci de ploaie care zgârie pământul.

Şi-ar arunca fiinţa întreagă într-un copac

să-l simtă cum rămâne fără sânge

să-i simtă răceala,

dar tristeţea la care tânjeşte

se zăreşte prea departe...

Aşa că eul liric vociferează în poezie

Ioan Moldovan


Tango matinal

Priveşte peste umărul meu. Fă ceva cu ninsoarea, aminteşte-ţi

neamintirile, fă ceva cu muzica asta

care ne suceşte minţile spre mâlul din băile împărăteşti

O suferinţă nedusă până la capăt

pe câmp unde armele se-afundă-n uitare. Fă ceva

cu armatele lăsate la vatră

Împarte femeile, dezvaţă-le de de acest du-te-vino

din cort în cort, ai grijă de dulăpiorul din grădină

unde zace minusculul mort

Veghează: el creşte şi creşte şi-n miezul lui

stăm amândoi - înţelepţi şi Doamne fereşte

prinşi în dansul de nemailumină



I. F. Pop


în aceleaşi tăceri, în aceleaşi cuvinte

piscurile frunţilor erodate, umbrele calcaroase, rupte în coate,

în genunchi. îmbrăcate în duminicile de lucru. prinşi în interiorul

acestor gelatinoase întîmplări. în cruda digestie a plictiselii.

nu ştiam cine ne cerne frigul în palme, cine ne plantează îngheţul

în pumni. ce stele mai foşnesc între degetele pămîntului.

cu amănunte ce ne lasă tot mai vineţii. vine o vreme cînd viaţa

ne oboseşte cu îmbrăţişările ei. cu punctuaţia rău plasată între

nopţi şi zile. cu atîtea clipe zăvorîte în pierdute priviri. cu atîtea uitări

ce aşteaptă alte şi alte aduceri aminte. vine o vreme, exact ca acum:

cînd viaţa şi moartea încap în aceleaşi tăceri, în aceleaşi cuvinte.

vine o vreme cînd toate se duc ca şi cum ar veni. aruncate socratic

peste umărul zilei. vine o vreme cînd totul e iarăşi plin de nimic

Ion Davideanu


Cosind costişa

Încep să admir

viaţa

tatălui meu

a murit,

cosit,

cosind costişa

lui Dumnezeu



Claudia Găgeanu


DECOR

Mi-e teamă
că am să mă trezesc într-o zi
şi am să-mi dau seama
că lumea există numai în capul meu…
şi că tot ce-i aici e doar joc de lumini,
oglinzi şi fum…
Şi că tu,
şi ei
şi astea toate
sunt de fapt decor de carton…
şi atunci va arde scena
şi mă voi trezi în negru
şi în întuneric…
şi atunci ce-am să fac?
Şi dacă nu există nicio energie,
numai eu?
şi dacă eu adăpostesc secretul lumii?
Dacă se zbate între coastele mele?
Atunci ce-am să fac?

Trebuie să aflu
Dacă lumea e numai în cutia mea craniană
Şi adevărul e prizonier al cutiei mele toracice…
Trebuie să deschid cutiile,
ca pe cele de cadouri,
să desfac funda,
să tai cartonul,
să rup cu nerăbdare
oasele.

Să risc?