PEŢA
Corăbii cu arome coboară lin pe Crişuri
Spre pusta decrepită panonic, în echer,
Pe Tisa urcă-agale gondole cu piper
Spre tundra aţipită în recile-i recifuri,
Doar Peţa e pustie, lipsită de feerie,
Pe ţărmul ei agale doar eu mai hoinăresc,
Şi uit pe apa caldă şi nu le mai opresc,
Să curgă în neştire corăbii de hârtie
Fără piper, arome sau rara scorţişoară,
C-o singură făptură, stăpâna, sclava mea,
Atât de favorită încât o va durea
Brăţara de la glezna-i velenţă de uşoară.
O, de-ar avea o Deltă, ar fi un nobil Nil,
Mi-ar inunda Egiptul de vise, calofil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu