Cocoon

în fiecare dimineaţă mori

puţin câte puţin.

în fiecare seară mă rogi să mor cu tine

şi tot ce pot să fac

e să-ţi ating temerile cu vârful limbii

iar tu,

citindu-ţi temerile-n gând

îmi săruţi neputinţa râzând.

mâine mor! vii?

ne căptuşim inimile cu dimineţi trecute

eu calm, cu soarele amiezii-n tălpi,

te conduc spre seară.

tu, nesigură de mărunta mea moarte,

mă săruţi de bun rămas

şi-apoi c-un dans păgân

îţi calculezi baletul pas cu pas

şi îmi adormi pe cerul gurii

suflare

cu suflare.

azi ai murit tu prima.

mi-ai învăţat amarul să nu se mai cunoască

iar eu,

eu ploi pe tine rece.