Adrian Mălăieş

Lirica de stradă

Iubirea mea s-a născut într-o cutie de plastic,

Brăzdat sângerând smoală, lapte.

Izolat-renegată picurând monumente de Drama Queen.

Neoanele din jurul rachetei lui Gagarin, Yuri,

Nu i-au uscat excrecenţele emo,

Pleznind în sevă brută,

Când merg la jogging în trenning addidas în parcul de trandafiri,

Rozalii, dincolo de aortă.

Iubirea mea a crescut într-o cutie de plastic,

Brăzdat sângerând lapte, ciment,

Construindu-şi în sine tablouri de junglă urbană.

Becul aflat pe marginea şoselei lui Armstrong, Neil,

Şi-a dezvelit sticla, doar,

În timp ce ea îşi aranja stiletele cu mâner de fildeş şi safir,

Ascuţite, prin aortă.

Iubirea mea a ieşit dintr-o cutie de plastic,

Brăzdat sângerând ciment, lacrimi,

Privind în juru-i prin ferestre decolorate de clor.

Lumina nopţii tremurândă nedesenată de Picasso, Pablo,

O aştepta, îmbrăcată în şcolăriţă,

Să treacă de blocajul rutier creat de poliţiştii hemoglobinei

Pe autostrada aortei.