duminică, 15 martie 2009

Vlad Moldovan


Blank

Cînd citeam

sau încercam să urmăresc

o tulpină (-ea iese şi se încolăceşte

de gît).

Pe covor

şi sub podele

levita ba poate clipocea

firava mea tristeţe.

Uneori ştiu pe unde umblă mîinile ei;

Trec pe lîngă oameni mai stupefiaţi decît mine,

respir năuc,

dacă supravieţuiesc, o să mă intoxic cu fum.

Ocolesc craterele de pe caldarîm;

Încă mai ascund hîrtia mototolită în pumn –

- nu vreau să o las –

în nici un loc „de la care mă îndepărtează paşii”.



Un comentariu: