duminică, 15 martie 2009

Mitru Vlad


Canin

Pe furiş, contemplez

ridicolul, frizez

ludicul şi iau îmbucături

din prostia ce consumă

fiinţele vii ca un

parazit gurmand obez.

Pe furiş, las în urmă

un rânjet canin,

un râs lătrat cu poftă

şi mă aprind în farul lunii,

o flacără patrupedă

vinovată de neliniştea

nopţii forestiere.

Pe furiş, dispar

cu prada cuvenită,

mă încovoi printre

frunze şi umbrele surori,

mă scufund în pământ

şi-i aud venind...

Pe furiş, încercând

să mă pedepsească,

să mă blesteme,

un demon jucăuş

cu canini însângeraţi

de la atâtea pozne.

Pe furiş, fug

cu viteza gândului,

şi las un blestem subtil

printre colţi de fildeş,

memento, din partea

unui vechi amic.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu