Scrib cugetând
Când retrăiesc suflarea de haruri din cuvânt
Şi mă-înfăşoară plânsul mustind din melodie
Desfid Eclesiastul , memento de mormânt
Nu sorb banalitatea din buza vineţie
De fiecare dată sub ochiul tău plăpând
Mă-abandonez molatic sub ramura de spin
Mă satur cu nădejdea că voi muri curând
Asemeni lui Socrate, de-o cupă de venin
Tu soartă dezbrăcată, care pretinzi obol
Şi-ţi unduieşti mijlocul spre masa celui darnic
Degeaba dansezi beată şi cu buricul gol
Nu cere-un cap pe tavă, că nu eşti Salomeea
Nici nu pretinde vinul, eu nu-ţi mai sunt paharnic
Nu mai visa! Zadarnic, s-a dus vremea aceea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu