O poezie banală
...mi-am zis că,
hai să scriu o poezie banală,
făcută doar din pastă de pix,
încare oricum trăirile nu se împlinesc.
Una fără nimeni în ea,
care nu se scrie pe suflet ci doar pe hârtie,
şi nu se mişcă de acolo nici în ruptul capului.
Eul liric
Caută toamna.
Fericit îi numără orele şi paşii în jurul soarelui.
Arde de nerăbdare să nu mai audă aerul cântând,
numai picurii reci de ploaie care zgârie pământul.
Şi-ar arunca fiinţa întreagă într-un copac
să-l simtă cum rămâne fără sânge
să-i simtă răceala,
dar tristeţea la care tânjeşte
se zăreşte prea departe...
Aşa că eul liric vociferează în poezie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu